Căcărezii lui Băsescu ne lasă nemuritori şi reci…

La final de România, se cere un top despre an…(sau cam aşa ceva cu altceva)

Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici…

La vita è bella?…

“Dacă nu vă convine (poziţia) în sondaje, vă propun o înţelegere…!”

Credite foto: Revista The One

În atenţia dispeceratului

Anunţ de angajare: profesie ”avocat”, nu cunosc art.30 din Codul familiei…

Desigur, titlul de mai sus reprezintă doar o aporie(fără legătură cu ziarista Pora).Nimeni nu ar putea afirma faptul că doamna Elena Gabriela Udrea nu cunoaşte diferenţa între cuvintele jurist şi avocat.  La fel de greşit ar fi şi faptul să prezumăm că absolventa unei facultăţi de drept care nu “cuprinde” instituţia bunurilor comune şi proprii ale soţilor, în lumina art.30, 31 şi următoarele din Codul familiei, a trecut examenul “pe bune”…

Art. 30
Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor.
Orice convenţie contrară este nulă.
Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.

Art. 31
Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ:
a) bunurile dobândite înainte de incheierea căsătoriei;
b) bunurile dobandite în timpul căsătoriei prin moştenire, legat sau donaţie, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut ca ele vor fi comune;
c) bunurile de uz personal şi cele destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi;
d) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi inovaţii, precum şi alte asemenea bunuri;
e) indemnitatea de asigurare sau despăgubire pentru pagube pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezinta şi inlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.

Sursă: http://www.dreptonline.ro/

Traian Băsescu. La mulţi ani?…

Prezentare:

Loc muncă

Biografie

Despre imn

Despre muie

Despre lacrimi de crocodil

Despre lovit copii

O scrisoare pierdută în timp…

Actul III Scena V (O scrisoare pierdută, Ion Luca Caragiale)

TRAHANACHE, care s-a urcat la tribună, apoi CAŢAVENCU, POPESCU, IONESCU, ALEGĂTORI, PUBLICUL venind din fund şi ocupând locurile lor din scena I-a. Intrare zgomotoasă, acompaniată de clopoţelul prezidentului

TRAHANACHE (în picioare) : Orele sunt înaintate! poftiţi, poftiţi, stimabililor: avem cestiuni arzătoare la ordinea zilii… (şade.)

(Toată lumea s-a aşezat la locul său.)

CAŢAVENCU (cu modestie) : D-le preşedinte, vă rog, cerusem şi eu cuvântul…

TRAHANACHE: Da, (binevoitor) da, stimabile. Aveţi cuvântul. Poftiţi la tribună!…

(Mişcare în grupul lui Caţavencu)

CAŢAVENCU (ia poză, trece cu importanţă printre mulţime şi suie la tribună; îşi pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hârtii si gazete şi le aşază pe tribună, apoi îşi trage batista şi-şi şterge cu eleganţă avocăţească fruntea. Este emoţionat, tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui. — Tăcere completă. Cu glasul tremurat): Domnilor!… Onorabili concetăţeni!… Fraţilor!… (plânsul îl îneacă) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare… suindu-mă la această tribună… pentru a vă spune şi eu… (plânsul îl îneacă mai tare.)… Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale… în aceste momente solemne… (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc… la ţărişoara mea… (plânsul l-a biruit de tot) la România… (plânge. Aplauze în grup)… la fericirea ei!… (acelaşi joc de amândouă părţile)… la progresul ei! (asemenea crescendo)… la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare)

IONESCU, POPESCU, TOŢI (foarte mişcaţi) : Bravo!

CAŢAVENCU (ştergându-se repede la ochi şi remiţându-se d-odată; cu tonul brusc, vioi şi lătrător) : Fraţilor, mi s-a făcut o imputare şi sunt mândru de aceasta!… O primesc! Mă onorez a zice că o merit!… (foarte volubil) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultraprogresist… că sunt liber-schimbist… că voi progresul cu orice preţ. (scurt şi foarte retezat) Da, da, da, de trei ori da! (aruncă roată priviri scânteietoare în adunare. Aplauze prelungite.)

CAŢAVENCU: Da! (cu putere din ce în ce crescândă.) Voi progresul şi nimic alt decât progresul: pe calea politică… (îngraşă vorbele.)

POPESCU: Bravo!

CAŢAVENCU: Socială…

IONESCU: Bravo!

CAŢAVENCU: Economică…

POPESCU: Bravo!

CAŢAVENCU: Administrativă…

IONESCU: Bravo!

CAŢAVENCU: Şi… şi…

IONESCU, POPESCU, GRUPUL: Bravo! bravo!

TRAHANACHE (clopoţind): Rog, nu întrerupeţi pe orator, stimabile…

CAŢAVENCU (cu tărie) : Nu mă tem de întreruperi, venerabile domnule preşedinte… (cătră adunare şi mai ales catră grup, cu tonul sigur) Puteţi, d-lor, să întrerupeţi, pentru că eu am tăria opiniunilor mele… (reintrând în tonul discursului şi îngrăşând mereu vorbele) şi… şi… finanţiară. (aplauze prelungite)… Da, suntem ultraprogresişti, da, suntem liber-schimbişti… Or… conduşi de aceste idei, am fundat aci în oraşul nostru „Aurora Economică Română”, soţietate enciclopedică-cooperativă, independentă de cea din Bucureşti… pentru că noi suntem pentru descentralizare. Noi… eu… nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureştenilor, capitaliştilor, asupra noastră; căci în districtul nostru putem face şi noi ce fac dânşii în al lor…

GRUPUL (aplauze): Bravo!

CAŢAVENCU: Soţietatea noastră are ca scop să încurajeze industria română, pentru că, daţi-mi voie să vă spui, din punctul de vedere economic, stăm rău…

GRUPUL (aplauze) : Bravo!

CAŢAVENCU: Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire. Soţietatea noastră dar, noi, ce aclamăm? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face deloc în ţara noastră!

GRUPUL: Bravo! (aplauze entuziaste)

TRAHANACHE (clopoţind): Stimabile… nu…

CAŢAVENCU: Lăsaţi, d-le preşedinte, să întrerupă… nu mă tem de întreruperi!… În Iaşi, de exemplu, — permiteţi-mi această digresiune, este tristă, dar adevărată! — în Iaşi n-avem nici un negustor român, nici unul!…

GRUPUL (mişcat) :A!

CAŢAVENCU: Şi cu toate aceste toţi faliţii sunt jidani! Explicaţi-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel!

GRUPUL: Bravo! (aplauze)

CAŢAVENCU: Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi ?… Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?… Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi (îngraşă vorbele.)… Numai noi să n-avem faliţii noştri!… Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!… (aplauze frenetice. Pauză. Oratorul soarbe din pahar şi aruncă iar priviri scânteietoare în adunare. În momentul acesta mai mulţi inşi se mişcă în fund, pe unde apare Cetăţeanul turmentat şi Ghiţă în ţivil.)

Sursă fragment: Wikisource

“Moţiunea” lui Costică Argint…

Scurt istoric:

Lider al Asociaţiei romilor refugiaţi politici din Italia, Costică Argint a devenit cunoscut după ce a apărut alături de fostul ministru de Externe Adrian Cioroianu şi de fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, în cursul unei vizite a acestora la Roma. Vizita a avut loc după ce românul Romulus Mailat a fost acuzat, în 2007, de uciderea unei italience. (sursă: Mediafax). Detalii aici. Potrivit unor surse, în această seară, domnul din titlu va ajunge în România. Pe fondul evenimentelor politice în desfăşurare, nu putem să nu ne întrebăm ce va declara la sosire acest personaj interlop, condamnat definitiv pentru infracţiunea de “ultraj contra bunelor moravuri”. Cal troian sau infractor mărunt repatriat pe bani mulţi?

Mulţumiri: Vidu-Caricatura zilei

See: Dispecer